Cazinoul din Constanța este o clădire emblematică pentru litoralul românesc, fiind nelipsit din pozele de vacanță ale turiștilor și din vederile care amintesc de litoral. O clădire impunătoare care emană încă aerul perioadei sale de glorie, Cazinoul „veghează” țărmul Mării Negre de peste 100 de ani.

Construit (din 1908) în stil Art Nouveau sub influența cosmopolitană a cazinourilor epocii, edificiul constănțean este terminat în 1910, când este și inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri). Proiectul noului Cazino a fost aprobat de către liberalii aflați la putere, însă a fost contestat de o parte din opinia publică și de partidele politice din opoziție, stârnind în cele din urmă controverse puternice.

Pe 8 august 1910, ziarul „Conservatorul Constanţei” scria: „Cetăţenii Constanţei pot acum să se mândrească şi ei cu ceva. Noua clădire a Cazinoului Comunal, despre care începusem să credem că nu se va mai isprăvi niciodată, întocmai ca mitologica pânză a Penelopei, este în sfârşit gata. Din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit. Completa asimetrie și amestecul babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride, fac din noul cazino comunal un monument ridicat în cinstea nepriceperii și prostului gust”.

În ciuda criticilor, Cazinoul a fost inaugurat cu mult fast pe 15 august 1910 în prezența principelui Ferdinand. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României, oferind jocuri de ruleta, blackjack, baccarat. În interior, era un loc luxos, cu pereți frumos decorați, candelabre sofisticate, covoare scumpe și mobilier din esențe alese. Accesul în această lume exclusivistă le era permis doar persoanelor cu dare de mână și ținută distinsă. Luxul Cazinoului și mirajul jocurilor de noroc atrăgeau oameni bogați din toate colțurile lumii. În sălile Cazinoului se trăia intens, iar drame se consumau adesea! Nu puțini au fost cei care, ruinați la masa de joc, și-au găsit sfârșitul aruncându-se în valurile mării sau punându-și capăt zilelor într-o cameră de hotel.

Pe 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanței, Cazinoul a fost folosit de Crucea Roșie pe post de spital de campanie, însă a fost şi clădirea lovită de schije şi atunci au murit aici 10 oameni. Pe 19 noiembrie 1917, Cazinoul devine iar funcțional. În 1934, arhitectul Daniel Renard a fost chemat pentru a efectua reparațiile.

Din 1941, Cazinoului a devenit gazdă pentru trupele germane care au fost cazate în frumosul edificiu de la malul mării. Din nou, Cazinoul a avut de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovat în anul 1951 cu ajutorul deținuților politici.

Începând din anul 1948, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparținut ONT Litoral. Ultima reparație majoră a Cazinoului a fost făcută între anii 1986 – 1988. În prezent clădirea este în renovare, sperând să-și recapete curând strălucirea de odinioară.

În primăvara lui 2018 Cazinoul din Constanţa se număra printre cele 12 monumente de patrimoniu preselectate pentru programul „Cele mai periclitate 7 situri în 2018” de către o comisie de experţi din diverse domenii.

În prezent clădirea este în proces de reabilitare.